Sindromul de tunel carpian – cauze, simptome și tratament

Sindromul de tunel carpian este o condiție medicală ce apare atunci când nervul median, care traversează tunelul carpian de la încheietura mâinii, este comprimat sau iritat. Cele mai frecvente simptome sunt durere, amorțeală și slăbiciune la nivelul mâinii.

Sindormul de tunel carpian este una dintre cele mai comune afecțiuni ale mâinilor și încheieturii ce afectează milioane de oameni la nivel global, de 3 ori mai frecvent întâlnit la femei cu vârsta între 30 și 50 de ani.

Ce este sindromul de tunel carpian?

Tunelul carpian este un pasaj îngust la nivelul încheieturii mâinii, format din oasele carpiene și ligamentul carpian transversal. Prin acest tunel trec mai multe structuri importante, inclusiv nervul median, cel care controlează senzațiile și funcția motorie în mare parte din mână.

Sindromul de tunel carpian apare atunci când acest nerv este comprimat sau iritat în interiorul tunelului carpian, ceea ce poate cauza o varietate de simptome neplăcute: durere la încheietura mâinii, furnicături și amorțeală în degetele mari, index, mijlociu și jumătatea degetului inelar. În cazurile avansate, poate apărea slăbiciune musculară și dificultate în prinderea obiectelor.

Această patologie poate afecta una sau ambele mâini și este întâlnită frecvent la persoanele care prezintă inflamații sau leziuni ale încheieturii mâinilor, în caz de utilizare excesivă a mâinii (cum ar fi tastatul sau folosirea unui mouse), sarcină, afecțiuni medicale ca diabetul, artrita reumatoidă sau predispoziții genetice.

Cauzele sindromului de tunel carpian

Compresia nervului median în tunelul carpian poate fi cauzată de o varietate de factori ce pot acționa independent sau în combinație, crescând presiunea asupra nervului și provocând inflamație sau iritație.

1. Mișcările repetitive

Una dintre cauzele principale ale sindromului de tunel carpian este utilizarea repetitivă a mâinilor și încheieturilor. Persoanele care își folosesc frecvent mâinile pentru activități mecanice repetitive (de exemplu, muncitori la calculator, muzicieni, dactilografi, lucrători în industrie) sunt mai predispuse la a dezvolta această afecțiune. Mișcările repetitive pot irita tendoanele care trec prin tunelul carpian și pot duce la inflamarea lor, crescând astfel presiunea asupra nervului median.

2. Leziuni și traume ale încheieturii mâinii

Accidentele sau leziunile la nivelul mâinii și încheieturii, cum ar fi fracturile sau entorsele, pot modifica anatomia tunelului carpian, îngustându-l și comprimând astfel nervul median. Chiar și o lovitură directă la nivelul încheieturii poate provoca inflamație și creșterea presiunii în tunel.

3. Afecțiuni inflamatorii

Anumite afecțiuni inflamatorii, cum ar fi artrita reumatoidă sau tendinita, pot contribui la dezvoltarea sindromului de tunel carpian. Inflamația cronică la nivelul articulațiilor și tendoanelor poate duce la umflarea structurilor din tunelul carpian și la compresia nervului median.

4. Factori genetici și predispoziție anatomică

În unele cazuri, forma și dimensiunea tunelului carpian pot fi ereditare. Persoanele cu tuneluri carpiene mai înguste sunt mai predispuse la a dezvolta acest sindrom. De asemenea, anumite condiții congenitale, cum ar fi deformările osoase, pot crește riscul de compresie a nervului median.

5. Sarcina

Femeile gravide pot dezvolta temporar sindromul de tunel carpian din cauza retenției de lichide care crește presiunea în tunelul carpian. De regulă simptomele se ameliorează după naștere.

6. Alte afecțiuni medicale

Afecțiuni precum diabetul zaharat, hipotiroidismul sau obezitatea pot crește riscul de sindrom de tunel carpian, deoarece aceste condiții pot duce la modificări ale țesuturilor și creșterea presiunii asupra nervului median.

Simptomele sindromului de tunel carpian

Simptomele sindromului de tunel carpian pot varia în funcție de severitatea compresiei nervului median. În stadiile incipiente, simptomele pot fi ușoare și ocazionale însă pe măsură ce boala progresează, acestea devin mai intense și constante.

1. Amorțeală și furnicături

Una dintre cele mai frecvente simptome ale sindromului de tunel carpian este senzația de amorțeală sau furnicături în degetul mare, arătător, degetul mijlociu și jumătatea degetului inelar (acestea fiind zonele inervate de nervul median). Această senzație poate apărea mai frecvent noaptea, atunci când mâna este în repaus.

2. Durere

Durerea în mâna afectată, încheietură și, uneori la nivelul antebrațului poate fi un alt simptom comun. Durerea poate fi ușoară la început, dar pe măsură ce afecțiunea se agravează, poate deveni persistentă și mai intensă. De asemenea, durerea se poate agrava în timpul activităților repetitive.

3. Slăbiciune musculară

Pe măsură ce sindromul de tunel carpian progresează, pacienții pot experimenta slăbiciune în mână și dificultăți în efectuarea sarcinilor care necesită dexteritate fină, cum ar fi închiderea nasturilor sau ținerea obiectelor. Degetul mare poate fi deosebit de afectat din cauza slăbirii mușchilor inervați de nervul median.

4. Senzație de mână umflată

Unii pacienți pot raporta o senzație de umflare în mână, chiar dacă nu există o umflare vizibilă. Această senzație este adesea asociată cu amorțeala și furnicăturile.

Diagnosticarea sindromului de tunel carpian

Diagnosticul sindromului de tunel carpian începe cu o evaluare clinică detaliată efectuată de un medic specialist. Acesta va întreba pacientul despre simptomele sale, activitățile zilnice și istoricul medical, urmată de o examinare fizică a mâinii și încheieturii. Testele suplimentare pot fi recomandate pentru confirmarea diagnosticului și evaluarea severității afecțiunii.

1. Examinarea fizică

Medicul poate efectua mai multe teste fizice pentru a evalua compresia nervului median. Testul Phalen, testul Tinel și semnele de slăbiciune musculară sunt metode comune de evaluare. Aceste teste implică îndoirea încheieturii mâinii sau aplicarea de presiune directă pe nerv pentru a provoca simptomele caracteristice.

2. Teste electromiografice și de conducere nervoasă

Pentru a confirma diagnosticul și a evalua severitatea compresiei nervului median, pot fi efectuate teste de conducere nervoasă (electroneurografie) și electromiografie (EMG). Aceste teste măsoară viteza și intensitatea semnalelor electrice transmise prin nervi și mușchi. În sindromul de tunel carpian, aceste teste pot arăta o încetinire a transmiterii impulsurilor nervoase în tunelul carpian.

3. Examen imagistic

În cazuri rare, medicul poate recomanda un examen imagistic, cum ar fi o ecografie sau un RMN, pentru a exclude alte cauze posibile ale simptomelor, cum ar fi tumori sau leziuni structurale.

Tratamentul sindromului de tunel carpian

Tratamentul pentru sindromul de tunel carpian poate varia de la metode conservatoare la intervenții chirurgicale, în funcție de severitatea afecțiunii și de durata simptomelor. Tratamentul precoce este esențial pentru a preveni deteriorarea permanentă a nervului median și pierderea funcției mâinii.

1. Tratament conservator

În stadiile incipiente ale sindromului de tunel carpian, se recomandă adesea tratamente conservatoare pentru ameliorarea simptomelor și prevenirea progresiei afecțiunii.

• Imobilizarea încheieturii mâinii: Purtarea unei orteze sau a unei atele pe timpul nopții poate ajuta la menținerea încheieturii mâinii într-o poziție neutră, reducând presiunea asupra nervului median. Aceasta poate preveni amorțeala și furnicăturile care apar în timpul somnului.
• Modificarea activităților: Schimbarea sau reducerea activităților care implică mișcări repetitive ale mâinilor și încheieturilor poate preveni agravarea simptomelor. De asemenea, tehnici ergonomice adecvate la locul de muncă pot ajuta la reducerea stresului asupra încheieturii mâinii.
• Terapia fizică: Exercițiile de întărire și stretching pentru încheietură și mână pot ajuta la reducerea presiunii asupra nervului median. Fizioterapeuții pot recomanda, de asemenea, tehnici de masaj sau mobilizare a încheieturii pentru a îmbunătăți flexibilitatea și a reduce inflamația.
• Medicamente: Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), cum ar fi ibuprofenul, pot ajuta la reducerea durerii și inflamației. În cazuri severe, medicul poate recomanda injecții cu corticosteroizi pentru a diminua inflamația locală și presiunea asupra nervului median.

2. Tratament chirurgical

Dacă simptomele persistă sau se agravează în ciuda tratamentului conservator, poate fi necesară intervenția chirurgicală. Operația pentru sindromul de tunel carpian are ca scop eliberarea nervului median prin secționarea ligamentului carpian transversal, ceea ce reduce presiunea în tunelul carpian.

Decompresia tunelului carpian: Aceasta este procedura chirurgicală standard pentru sindromul de tunel carpian și poate fi realizată fie prin chirurgie deschisă tradițională, fie prin tehnici minim invazive, cum ar fi chirurgia endoscopică. Ambele metode au rezultate bune, iar recuperarea poate varia de la câteva săptămâni la câteva luni, în funcție de severitatea afecțiunii și de tipul de intervenție.

Recuperarea medicală în cazul sindromului de tunel carpian

Recuperarea medicală în cazul sindromului de tunel carpian implică o gamă largă de terapii și tehnici, adaptate în funcție de severitatea afecțiunii și de nevoile individuale ale pacientului. Pe lângă tratamentele tradiționale, cum ar fi imobilizarea și fizioterapia, tehnologiile moderne și terapiile complementare au demonstrat eficiență în accelerarea procesului de recuperare și reducerea simptomelor. Iată câteva dintre principalele tipuri de recuperare medicală utilizate în tratamentul sindromului de tunel carpian:

1. Terapia TECAR

Terapia TECAR (Transfer Electric Capacitiv și Rezistiv) este o metodă modernă utilizată în recuperarea sindromului de tunel carpian, având ca scop accelerarea procesului natural de vindecare a corpului. Această tehnică folosește curenți de radiofrecvență care stimulează circulația sângelui, reduc inflamația și relaxează țesuturile musculare din jurul tunelului carpian. Prin îmbunătățirea fluxului sanguin și stimularea regenerării țesuturilor, terapia TECAR poate reduce durerea și ameliora simptomele sindromului. Este adesea combinată cu exerciții de recuperare pentru a maximiza rezultatele.

2. Drenajul limfatic manual

Drenajul limfatic manual este o tehnică blândă de masaj care stimulează sistemul limfatic și ajută la reducerea retenției de lichide și a inflamației din zona afectată. În sindromul de tunel carpian, această terapie este utilă pentru a reduce edemul care poate apăsa asupra nervului median și pentru a ameliora disconfortul. Drenajul limfatic manual este de obicei indicat în cazurile unde inflamația este un factor agravant, precum în timpul sarcinii sau după o intervenție chirurgicală. Procedura poate fi realizată de un fizioterapeut sau de un specialist în drenaj limfatic.

3. Terapia cu ultrasunete

Terapia cu ultrasunete utilizează unde sonore de înaltă frecvență pentru a penetra țesuturile și a promova vindecarea. Aceasta tehnică ajută la creșterea fluxului sanguin și reduce inflamația la nivelul nervului median și a tendoanelor din tunelul carpian. Prin îmbunătățirea circulației și creșterea elasticității țesuturilor, terapia cu ultrasunete poate accelera procesul de recuperare și ameliora durerea asociată cu sindromul de tunel carpian.

4. Electroterapia

Electroterapia implică utilizarea impulsurilor electrice de mică intensitate pentru a stimula nervii și mușchii din zona afectată. Tehnici precum TENS (stimularea electrică transcutanată a nervilor) sunt frecvent utilizate pentru a reduce durerea și a promova regenerarea nervilor afectați de compresia nervului median. De asemenea, electroterapia poate îmbunătăți controlul motor și poate ajuta la prevenirea atrofiei musculare în cazurile de slăbiciune musculară.

5. Terapia manuală și masajul terapeutic

Masajul terapeutic și terapia manuală sunt adesea folosite pentru a elibera tensiunea din mușchi și tendoane, pentru a îmbunătăți mobilitatea încheieturii și pentru a reduce compresia asupra nervului median. Poate include tehnici de mobilizare articulară, stretching și masaj profund, fiind eficientă în ameliorarea durerii și a rigidității asociate sindromului de tunel carpian.

Prevenirea sindromului de tunel carpian

Prevenția joacă un rol esențial în evitarea dezvoltării sindromului de tunel carpian, mai ales în cazul persoanelor care desfășoară activități repetitive. Adoptarea unor măsuri de precauție și îmbunătățirea ergonomiei la locul de muncă pot reduce riscul de compresie a nervului median.

1. Ergonomia la locul de muncă

Menținerea unei posturi corecte și folosirea echipamentelor ergonomice pot preveni stresul asupra mâinilor și încheieturilor. Utilizarea unei tastaturi ergonomice, a unui mouse adecvat și poziționarea monitorului la nivelul ochilor sunt măsuri esențiale pentru prevenirea sindromului de tunel carpian.

2. Pauze regulate

Luarea de pauze regulate pentru a relaxa mâinile și a efectua exerciții de stretching poate ajuta la reducerea presiunii asupra nervului median. Este recomandat să întrerupeți activitățile repetitive la fiecare 20-30 de minute pentru a reduce riscul de compresie nervoasă.

3. Exerciții pentru mâini și încheieturi

Exercițiile de întărire și stretching pentru mâini și încheieturi pot îmbunătăți flexibilitatea și forța musculară, reducând riscul de a dezvolta sindromul de tunel carpian.

Monitorizarea simptomelor pe termen lung este importantă pentru a preveni reapariția sindromului de tunel carpian. Este esențial să continuați să adoptați măsuri de prevenire, să efectuați exerciții regulate și să evitați activitățile care pot pune un stres excesiv asupra mâinilor și încheieturilor.

Sindromul de tunel carpian este o afecțiune comună care poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții dacă nu este tratată corect. Identificarea timpurie a simptomelor și adoptarea unor măsuri adecvate de prevenire și tratament sunt esențiale pentru gestionarea eficientă a acestei afecțiuni.