Fasceita Plantară: Cauze, Simptome, Tratament și Prevenție

Fasceita plantară este o afecțiune comună ce provoacă dureri la nivelul tălpii piciorului, în special în zona călcâiului. Aceasta afectează fascia plantară, un ligament gros și fibros care conectează osul călcâiului cu degetele de la picioare, oferind suport arcului piciorului și amortizând șocurile la fiecare pas. Durerea este adesea intensă la primele mișcări după odihnă, fiind resimțită ca o senzație de înțepătură sau arsură în zona călcâiului.

Cauzele Fasceitei Plantare

Există mai multe cauze care pot duce la apariția fasceitei plantare, multe dintre ele fiind legate de stilul de viață și de activitățile zilnice. Printre cele mai comune cauze ale acestei afecțiuni se numără:

1. Suprasolicitarea piciorului

Activitățile care presupun un impact puternic asupra tălpii, precum alergatul, săriturile sau mersul pe distanțe lungi, pot provoca leziuni la nivelul fasciei plantare. Acest lucru este deosebit de frecvent la sportivi, în special la alergători.

2. Greutatea corporală excesivă

Excesul de greutate crește presiunea asupra fasciei plantare, ceea ce poate duce la inflamație și durere. O greutate corporală ridicată înseamnă o forță mai mare care acționează asupra fasciei plantare la fiecare pas, crescând riscul de a dezvolta fasceită plantară.

3. Pantofii inadecvați

Purtarea încălțămintei care nu oferă un suport adecvat pentru arc, cum ar fi sandalele sau pantofii cu talpă subțire, poate contribui la dezvoltarea fasceitei plantare. Pantofii fără amortizare corespunzătoare sau care nu susțin arcul piciorului forțează fascia plantară să suporte mai mult stres.

4. Postura deficitară sau mersul incorect

O postură greșită sau un mers necorespunzător pot afecta distribuția greutății pe picioare, punând presiune suplimentară pe fascie. Pe termen lung, aceste obiceiuri pot duce la apariția microleziunilor la nivelul fasciei plantare.

5. Rigiditatea mușchilor și tendoanelor

Mușchii rigizi ai gambei sau tendoanele lui Ahile scurtate pot crește tensiunea asupra fasciei plantare, crescând riscul de inflamație. Întinderea necorespunzătoare înainte de activitatea fizică poate agrava această problemă.

Factori de risc pentru fasceita plantară

Anumiți factori de risc cresc probabilitatea apariției acestei afecțiuni, iar cunoașterea lor poate ajuta la prevenirea dezvoltării fasceitei plantare

1. Îmbătrânirea

Odată cu înaintarea în vârstă, fascia plantară devine mai puțin flexibilă și mai predispusă la microleziuni. Persoanele cu vârsta între 40 și 60 de ani au un risc crescut de a dezvolta fasceită plantară din cauza modificărilor naturale care apar în structura piciorului și a țesuturilor acestuia.

2. Picioarele plate sau arcurile foarte înalte

Anomaliile structurale ale piciorului, cum ar fi piciorul plat (pronația excesivă) sau arcul foarte înalt, pot influența modul în care greutatea corporală este distribuită asupra piciorului. Aceste condiții pot provoca stres suplimentar asupra fasciei plantare, ceea ce poate duce la inflamație și durere.

3. Statul în picioare pentru perioade lungi

Persoanele care stau în picioare pentru perioade lungi de timp, în special pe suprafețe dure, sunt expuse unui risc crescut de a dezvolta fasceită plantară. Munca care necesită statul prelungit, cum ar fi munca în industrie, comerț sau în domeniul sănătății, poate contribui la suprasolicitarea fasciei plantare.

4. Antrenamente intense și modificări bruște ale activității fizice

Creșterea bruscă a intensității sau a duratei antrenamentelor fizice poate pune stres suplimentar asupra piciorului, provocând inflamație și durere. Schimbările rapide în rutina de antrenament, cum ar fi trecerea de la mers la alergare sau creșterea distanței alergate, pot declanșa simptome de fasceită plantară.

5. Diabetul

Persoanele cu diabet sunt mai predispuse la afecțiuni inflamatorii ale piciorului, inclusiv fasceita plantară. Diabetul poate afecta circulația și sănătatea țesuturilor, crescând riscul de leziuni și de inflamație.

6. Rigiditatea musculaturii gambei și a tendonului lui Ahile

Rigiditatea mușchilor gambei și a tendonului lui Ahile poate crește tensiunea asupra fasciei plantare. Acest lucru se întâmplă deoarece flexibilitatea limitată a acestora duce la o solicitare suplimentară a fasciei în timpul mersului sau alergării, contribuind la inflamarea ei.

7. Istoric de leziuni sau traume ale piciorului

Leziunile anterioare, cum ar fi entorsele, fracturile sau alte traumatisme ale piciorului, pot modifica modul în care se distribuie greutatea pe talpă, crescând riscul de inflamație a fasciei plantare.

Simptomele Fasceitei Plantare

Simptomele fasceitei plantare variază în funcție de gravitatea afecțiunii, de la forme ușoare până la cazuri cronice și severe:

1. Fasceită plantară ușoară

În fazele incipiente, simptomele fasceitei plantare pot fi subtile și adesea ignorate. Ele includ:

• Durere la nivelul călcâiului sau arcului piciorului, de obicei după activități intense sau prelungite, cum ar fi mersul pe distanțe lungi sau statul prelungit în picioare.
• Durerea apare la începutul zilei (dimineața, după ridicarea din pat) sau la primele mișcări după o perioadă de repaus, dar se ameliorează odată cu mișcarea.
• Senzația de rigiditate la nivelul tălpii, mai ales la începutul mersului, dar aceasta se diminuează pe măsură ce piciorul se „încălzește”.

2. Fasceită plantară moderată

Pe măsură ce afecțiunea progresează, simptomele devin mai frecvente și mai intense:

• Durerea devine constantă în timpul zilei, mai ales după perioade de activitate fizică. Disconfortul este resimțit chiar și după eforturi moderate, precum mersul pe distanțe scurte.
• Dificultate la mers, din cauza senzației de înțepătură sau arsură în zona călcâiului sau a arcului piciorului. Durerea poate iradia către degete sau glezne.
• Disconfortul este mai persistent și poate dura câteva ore, chiar dacă durerea nu mai dispare complet după încălzirea piciorului.

3. Fasceită plantară severă (cronică)

În formele cronice sau avansate ale fasceitei plantare, simptomele pot afecta semnificativ calitatea vieții și capacitatea de a desfășura activități zilnice:

• Durere severă și persistentă la nivelul călcâiului, resimțită chiar și în repaus. Mișcările obișnuite, precum mersul sau statul în picioare, devin extrem de dureroase.
• Senzația de arsură sau înțepături intense la nivelul fasciei plantare, care pot iradia în partea superioară a piciorului sau în zona gleznelor.
• Pierderea flexibilității și a mobilității piciorului din cauza durerii constante și a rigidității accentuate. Pacienții pot începe să evite folosirea piciorului afectat, ceea ce duce la modificări ale mersului și la probleme secundare, cum ar fi durerea la nivelul genunchiului sau șoldului.
• Durerea noaptea sau în momente de odihnă completă, ceea ce poate afecta somnul și activitățile de zi cu zi.

Diagnosticul Fasceitei Plantare

Diagnosticul fasceitei plantare este, în general, clinic și se bazează pe examinarea simptomelor și a istoricului medical al pacientului. Medicul va evalua piciorul pentru a detecta zonele sensibile și inflamate și poate solicita teste imagistice pentru a exclude alte afecțiuni.

1. Examen fizic

Medicul va evalua piciorul pacientului, concentrându-se pe zonele dureroase de la nivelul călcâiului și fasciei plantare. Se vor efectua mișcări pentru a verifica mobilitatea articulațiilor și tensiunea asupra fasciei.

2. Teste imagistice

În cazurile severe sau complicate, medicul poate recomanda o radiografie sau o ecografie pentru a verifica dacă există alte afecțiuni precum pintenii calcaneeni (formațiuni osoase la nivelul călcâiului) sau rupturi ale fasciei plantare. RMN-ul poate fi necesar în situațiile în care alte afecțiuni trebuie excluse.

Tratamentul Fasceitei Plantare

Tratamentul fasceitei plantare include atât măsuri conservatoare cât și, în cazurile severe, intervenții mai avansate. Majoritatea pacienților răspund bine la tratamentele non-invazive, dar recuperarea poate dura câteva luni.

1. Tratament conservator

a. Odihna și reducerea activităților

Evitarea activităților care suprasolicită fascia plantară este esențială pentru a permite vindecarea. Pacienții sunt sfătuiți să ia pauze frecvente și să limiteze mersul pe distanțe lungi sau activitățile de mare impact, cum ar fi alergatul.

b. Încălțăminte adecvată

Purtarea pantofilor care oferă suport adecvat pentru arc și amortizare poate reduce presiunea asupra fasciei plantare. În unele cazuri, medicii pot recomanda orteze personalizate pentru a corecta problemele de mers și pentru a oferi un suport suplimentar.

c. Gheață și antiinflamatoare

Aplicarea gheții pe zona afectată timp de 15-20 de minute, de câteva ori pe zi, ajută la reducerea inflamației și a durerii. De asemenea, medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) pot fi utilizate pentru ameliorarea simptomelor.

d. Exerciții de întindere și întărire

Exercițiile de stretching pentru fascia plantară și mușchii gambei pot ajuta la reducerea tensiunii și la îmbunătățirea flexibilității. Exerciții precum rularea unui cilindru sub talpă sau întinderea degetelor pot fi benefice.

e. Terapia fizică

Un fizioterapeut poate dezvolta un program personalizat de exerciții pentru întărirea mușchilor piciorului și îmbunătățirea biomecanicii. Aceasta poate include tehnici de masaj, terapie cu ultrasunete sau terapia TECAR pentru a stimula vindecarea țesuturilor.

2. Intervenții medicale

a. Injecțiile cu corticosteroizi

În cazurile severe, medicul poate recomanda injecții cu corticosteroizi pentru a reduce inflamația și durerea. Aceste injecții pot oferi o ameliorare temporară, dar nu sunt recomandate pe termen lung, deoarece pot slăbi fascia plantară.

b. Terapia cu unde de șoc extracorporale

Această metodă utilizează unde sonore pentru a stimula vindecarea fasciei plantare și pentru a reduce durerea. Este o opțiune non-invazivă care poate fi eficientă în cazurile de fasceită plantară cronică.

c. Intervenția chirurgicală

Chirurgia este rar necesară și este considerată doar în cazurile foarte severe care nu răspund la alte tratamente. Intervenția presupune eliberarea parțială a fasciei plantare sau îndepărtarea pintenilor osoși care pot agrava simptomele.

Recuperarea medicală pentru fasceita plantară

Prevenirea Fasceitei Plantare

Prevenirea fasceitei plantare se bazează pe menținerea unei bune igiene a piciorului și pe evitarea factorilor de risc. Iată câteva metode eficiente de prevenție:

Purtarea pantofilor corespunzători

Pantofii care oferă suport adecvat pentru arc și amortizare pot preveni suprasolicitarea fasciei plantare. Evitarea pantofilor cu toc înalt sau talpă subțire este esențială, în special pentru cei care stau mult timp în picioare.

Exercițiile regulate de întindere

Exercițiile regulate de stretching pentru fascia plantară și mușchii gambei pot menține flexibilitatea și pot reduce riscul de tensiune excesivă asupra fasciei. Stretching-ul trebuie efectuat înainte de activități fizice solicitante.

Controlul greutății corporale

Menținerea unei greutăți corporale sănătoase reduce presiunea asupra fasciei plantare și previne apariția inflamației și a durerii. Excesul de greutate este un factor de risc major pentru dezvoltarea fasceitei plantare.

Pauzele frecvente în timpul activităților fizice

Pentru persoanele care desfășoară activități fizice intense sau stau mult timp în picioare, pauzele frecvente sunt esențiale pentru a preveni suprasolicitarea piciorului. Schimbarea poziției și evitarea statului prelungit pe suprafețe dure ajută la reducerea stresului asupra fasciei plantare.

Fasceita plantară este o afecțiune frecventă, dar tratabilă, care poate provoca dureri semnificative la nivelul călcâiului și al tălpii piciorului. Printr-o combinație de măsuri preventive și tratamente adecvate, majoritatea pacienților se pot recupera complet fără intervenții chirurgicale. Recunoașterea timpurie a simptomelor și adoptarea unor măsuri de recuperare și prevenție sunt esențiale pentru a evita complicațiile și pentru a menține sănătatea piciorului.