Mecanismul exact al sindromului de stres tibial nu este pe deplin cunoscut. Cauza principala a durerii tibiale este stresul repetitiv al tibiei care determina inflamatia periostului (periostita) cu remodelarea periostului si cu aparitia tendinopatiei si a disfunctiei musculare a muschilor tibial anterior, tibial posterior si solear. Stresul excesiv la nivelul tibiei poate sa apara mai ales in cazul miscarii de pronatie a piciorului, miscare ce cauzeaza oboseala musculara suplimentara la nivelul compartimentului medial.
FACTORII DE RISC
- conditie fizica precara
- cresterea in intensitate a exercitiilor fizice
- prelungirea excesiva a exercitiilor fizice
- sporturile realizate pe teren dur sau neregulat
- alergatul in panta sau in rampa
- exercitiile fizice care au porniri si opriri bruste (ex. dans, baschet, antrenamentul miliatr)
- tehica inadecvata de realizare a exercitiilor fizice
- incaltaminte inadecvata
afectarea tendonului lui Achille - picior plat
- picior excavat
- picior in pronatie excesiva
- picior in supinatie excesiva
- fumat
- obezitate
SIMPTOME
durere sau senzatie de tensiune la nivelul tibiei care initial debuteaza odata cu exercitiile fizice si inceteaza odata cu oprirea acestora, insa in cazurile severe, poate deveni continua
durerea poate fi unilaterala sau bilaterala
durerea poate avea intensitati variate, de la usoara sau foarte severa, fiind necesara oprirea activitatii fizice respective
durerea se amelioreaza odata cu repausul fizic in formele usoare sau moderate
rigiditatea la palpare a compartimentului anterior al gambei
edeme ale membrelor inferioare
parestezii ale membrelor inferioare determinate de compresiunea nervoasa determinata de tesuturile edematiate
in formele cronice pot fi prezente tumefactii de-a lungul marginii anterioare a tibiei
in cazurile severe, pot fi prezente zone eritematoase pe fata anterioara a gambei.
TRATAMENT
Principalele masuri de tratament pentru durerea tibiala sunt:
repausul fizic sau scaderea in intensitate a exercitiilor fizice pana la disparitia durerii, care poate dura de la 2-4 saptamani pana la 3-6 luni
reluarea activitatii fizice este indicata dupa minumum 2 saptamani de absenta a durerii, initial cu exercitii fizice usoare, a caror intensitate va fi crescuta progresiv
aplicare de pungi cu gheata la nivelul zonei dureroase pentru 15 minute odata la cateva ore
fizioterapia poate fi necesara
