Sindromul de bandă iliotibială

Banda iliotibială este o porțiune rezistentă de țesut care leagă mușchii de la nivelul șoldului, coboară pe partea exterioară a coapsei și ajunge în zona laterală a genunchiului, în partea superioară a tibiei.

Ea ajută la extensia, abducția și rotația șoldului și la stabilizarea părții exterioare a genunchiului în timpul mișcărilor, contribuind la flexia și extensia acestuia.

Sindromul de bandă iliotibială, numit și „sindrom de tract iliotibial” sau „sindrom de bandeletă iliotibială”, apare atunci când banda devine încordată, iritată sau inflamată. Aceasta provoacă fricțiuni la nivelul bursei, la exteriorul genunchiului, și dureri în zona respectivă, uneori și la nivelul șoldului. Este frecvent întâlnit la alergători și ciclisti.

Sindromul poate fi rezultatul unei combinații de factori.

Factori de risc

• dezechilibre mecanice, în special la nivelul zonei lombare, pelvisului, șoldurilor sau genunchilor;
• dezvoltare slabă a mușchilor de la nivelul șoldului, a fesierilor și a abdominalilor;
• lipsa de flexibilitate;
• sporturi care suprasolicită genunchii și presupun îndoirea lor repetată, precum alergatul, ciclismul, baschetul, fotbalul sau ridicatul de greutăți;
• accidentări anterioare sau o leziune a benzii iliotibiale;
• diferențe de lungime între picioare;
• artrita genunchiului;
• piciorul plat (platfus).

Greșeli de antrenament

• lipsa încălzirii și a stretchingului înainte sau după antrenament;
• încălțăminte necorespunzătoare;
• alergarea la vale sau la deal;
• poziția incorectă pe bicicletă sau bicicleta needaptată;
• odihnă insuficientă între antrenamente;
• formă fizică slabă;
• alergarea în aceeași direcție pe o alee înclinată, ceea ce modifică înclinația pelvisului;
• creșterea prea rapidă a intensității sau a duratei antrenamentelor, de exemplu mărirea bruscă a numărului de kilometri săptămânali sau antrenamentele în pantă ori pe intervale fără tehnică adecvată sau forță corespunzătoare.