Durerea tibială

Durerea tibială, cunoscută și ca sindrom de stres tibial medial, este o afecțiune frecventă la sportivi, în special la alergători și la persoanele care practică activități cu impact mare asupra picioarelor. Apare și la cei care petrec mult timp în picioare.

Se manifestă prin durere și sensibilitate de-a lungul tibiei (fluierul piciorului). Poate fi provocată de suprasolicitare, de o tehnică necorespunzătoare de alergare sau de încălțăminte inadecvată. Poate apărea brusc sau se poate dezvolta treptat și poate afecta activitățile zilnice și performanța sportivă.

Durerea tibială are mai multe cauze posibile, adesea asociate cu stresul mecanic repetitiv asupra tibiei.

Cauze frecvente

• Sindromul de stres tibial medial (shin splints): suprasolicitarea mușchilor, tendoanelor și osului, cu durere difuză pe marginea internă a tibiei. Contribuie antrenamentele intense, terenurile dure, încălțămintea necorespunzătoare și biomecanica deficitară.
• Fracturile de stres: mici fisuri în os, produse prin suprasolicitare repetitivă, fără traumatism direct. Factorii de risc includ antrenamentele excesive, tehnica incorectă, încălțămintea inadecvată și deficiențele nutriționale.
• Periostita tibială: inflamația periostului, stratul protector al osului, provocată de stres mecanic repetitiv; durerea se agravează în timpul exercițiilor.
• Dezechilibre musculare: mușchi slăbiți (de exemplu tibialul anterior și fesierii) sau mușchi ai gambei prea tensionați pot suprasolicita tibia.
• Încălțăminte inadecvată: pantofii fără suport adecvat cresc presiunea asupra tibiei.
• Factori biomecanici: piciorul plat, pronația excesivă sau alte anomalii modifică distribuția greutății asupra tibiei.

Cine are risc mai mare

Sportivii, în special alergătorii, persoanele active și cele care stau mult în picioare.

Pentru un diagnostic corect, medicul specialist poate recomanda mai multe investigații:

• Examinarea clinică: medicul ortoped evaluează istoricul medical, localizarea, intensitatea și factorii declanșatori ai durerii și palpează tibia pentru a identifica zonele sensibile și inflamația.
• Teste funcționale: teste de mers, alergare și echilibru, pentru a analiza biomecanica piciorului și dezechilibrele musculare.
• Radiografia: ajută la excluderea altor afecțiuni osoase, precum fracturile de stres sau alte leziuni structurale.
• Rezonanța magnetică (RMN): oferă imagini detaliate și este utilă pentru inflamația periostului, fracturile de stres incipiente și alte leziuni asociate.
• Scintigrafia osoasă: poate fi folosită când radiografia nu arată anomalii, pentru a evidenția zone cu activitate metabolică crescută.
• Ecografia musculo-scheletală: evaluează mușchii și tendoanele din jurul tibiei și poate detecta inflamații sau rupturi minore.

Tratamentul se stabilește de medic, în funcție de cauza durerii și de situația fiecărui pacient. Opțiunile menționate includ:

• Repaus și reducerea activității: reducerea sau oprirea temporară a activităților cu impact ridicat (alergare, sărituri), pentru ca țesuturile să se vindece și leziunea să nu se agraveze.
• Terapie fizică și recuperare medicală: exerciții de întărire și stretching pentru gambă, masaj terapeutic, electroterapie și terapie cu ultrasunete.
• Crioterapie: comprese reci pe zona dureroasă, 15-20 de minute, de mai multe ori pe zi, utile mai ales în fazele inițiale.
• Benzi kinesiologice: pot reduce presiunea asupra tibiei și pot îmbunătăți circulația locală.
• Orteze: susținătoarele plantare personalizate pot corecta problemele biomecanice și reduce stresul asupra tibiei.
• Antiinflamatoare: medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene pot ajuta la reducerea durerii și a inflamației; se folosesc la recomandarea medicului.

Recuperarea medicală poate combina mai multe metode, alese de specialist:

• Fizioterapia: electroterapie (TENS, ultrasunete), crioterapie și terapie laser, pentru reducerea inflamației și sprijinirea vindecării.
• Kinetoterapia: stretching pentru gambe și tibialul anterior, exerciții de întărire (ridicări pe vârfuri, mers pe călcâie, genuflexiuni ușoare) și exerciții de stabilitate și propriocepție. Este importantă pentru recuperarea completă și prevenirea recidivelor.
• Masajul terapeutic: detensionează mușchii gambei și ai tibialului anterior și îmbunătățește circulația.
• Branțuri ortopedice și încălțăminte potrivită: corectează problemele biomecanice și previn suprasolicitarea tibiei.
• Hidroterapia: exercițiile în apă reduc presiunea asupra tibiei și sunt utile când impactul nu este tolerat.
• Reeducarea posturală și corectarea tehnicii de alergare: reduc stresul asupra tibiei.

Ignorarea durerii poate duce la complicații mai grave, de aceea este important să acorzi organismului timpul necesar de recuperare.